Parcurs profesional
Douăzeci de ani în corporate, de la ProTV la Media Pro la Grampet. O ieșire scurtă în antreprenoriat (2007). O pauză de doi ani pe fondul unui burn-out. Revenire. Plecare definitivă în martie 2017, în antreprenoriat deplin prin ThinkUP Marketing și Noi Producem Podcast. Cronologia completă.
Studii
1997. Intrarea în corporate. ProTV.
Am intrat în corporate imediat după ce am absolvit ASE, în 1997. Abia mă instalasem ca studentă la master când am fost angajată la ProTV, pe atunci cea mai mare investiție privată de televiziune din România, investiție americană. Rolul inițial: contabil de drepturi TV.
1998. Project Manager la 22 de ani
Moștenisem, odată cu postul, un fișier Excel cu toate drepturile TV de filme și seriale ale noii televiziuni. Mii de repere, fișier care nu se mai deschidea din cauza dimensiunii. Într-una din ședințele săptămânale cu Directorul Financiar al trustului, pe atunci un american, am pus problema pe masă.
Răspunsul n-a venit sub formă de „ne ocupăm noi”, ci sub formă de rol: Project Manager pentru dezvoltarea, împreună cu echipa IT, a unui software custom dedicat drepturilor de TV. L-am gândit din prima astfel încât să servească și partea contabilă pentru rapoartele trimestriale de audit efectuate de Arthur Andersen, pe atunci una dintre cele cinci mari firme globale de audit.
Scope-ul a crescut rapid. Înainte să închei versiunea pentru contabilitate, departamentul de achiziții drepturi, cel care negocia cu marile case de filme, a cerut integrarea lui. Câteva luni mai târziu, s-a conectat și departamentul de programare pe grila TV. Rezultatul final: un program corporate complet, cross-department, livrat în 1998, când abia apăruse internetul.
Software-ul a rămas în producție la ProTV 10 ani. A fost scos din uz abia în 2008, când a fost înlocuit de o integrare ERP majoră.
E proiectul profesional de care sunt cel mai mândră din perioada corporate. Nu pentru complexitatea tehnică, existau proiecte mai mari. Pentru longevitate. Pentru faptul că, la 22 de ani, am pus la punct un instrument care a ținut un business esențial deasupra liniei de plutire pe durata unui întreg ciclu economic.
2000 – 2002. Plecare în SUA. Monroe University, New York.
După câțiva ani la ProTV am plecat în Statele Unite pentru al doilea master, în Economie Mondială, la Monroe University din New York. Doi ani în care mediul academic american mi-a recalibrat fundamentele pe care le construisem în România, rigoarea analitică s-a întâlnit cu o perspectivă globală și un standard de scriitură pe care îl voi folosi, de acolo înainte, în fiecare analiză profesională.
2002 – 2007. Director Financiar, Divizia Presă, Media Pro.
La întoarcerea din SUA am preluat poziția de Director Financiar, Divizia Presă, Media Pro. Am rămas în rol cinci ani. A fost perioada în care am condus echipe financiare mari, am gestionat bugete complexe, am închis și deschis ani fiscali pentru o divizie cu profil editorial greu, am învățat ce înseamnă responsabilitatea financiară asupra unei operațiuni media la scară națională.
Am plecat din această poziție pe fondul unui burn-out major și al atacurilor de panică care îl însoțeau. E prima mea ieșire din corporate, prima oară când am decis că sănătatea are precedent asupra carierei, lecție pe care o duc mai departe, la mine și în conversațiile cu founderii cu care lucrez azi.
2007. Prima încercare antreprenorială. Evenimente.
Am ieșit temporar din corporate și am pornit, împreună cu soțul meu, un business de organizări de nunți, botezuri și cumetrii. A fost o ieșire scurtă, dar concretă, primul contact cu antreprenoriatul pe propriile reguli, cu contracte proprii, cu clienți proprii.
Am închis business-ul în toamna lui 2007, prin demisia oficială a soțului meu. Citez motivul așa cum l-a formulat el atunci: „nu mai vreau să am de-a face cu miresele; mi-a ajuns nunta noastră”. Glumă adevărată, decizie luată, business închis. Am învățat că un partener care nu vrea să fie în business nu trebuie să fie în business, niciun plan financiar nu compensează.
2009 – 2016. Grampet. Project Manager, soluții IT custom.
Între toamna 2007 și 2009 am stat deoparte. În 2009 am revenit în corporate, de data asta la Grupul Grampet, unul din cele mai mari grupuri românești de transport feroviar și logistică. Rolul: Project Manager pentru implementarea soluțiilor IT custom.
M-am numit, semi-oficial, „Traducător IT-Manager”. Făceam ping-pong între departamente, traducând fiecărei părți ce dorește cealaltă, și, mai ales, ce restricții are.
Rolul era, practic, interfața vie între business și echipele tehnice. Se termină o ședință cu IT-ul, intru în alta cu management-ul, traduc cu aceeași grijă pentru acuratețe, cu aceeași răbdare pentru greșelile semantice care costă luni de dezvoltare. Șapte ani.
2016 – martie 2017. Grampet. Pivot către HR și training de leadership.
În 2014 mă certificasem Trainer, Coach & Public Speaker prin John Maxwell Team. În 2016, formarea ca trainer de leadership a ajuns la maturitatea la care am putut s-o aduc intern la Grampet. Am pivotat către departamentul HR al grupului și, timp de un an, am livrat intern cursuri de leadership, mastermind-uri, training-uri de coeziune a echipelor. A fost anul în care munca corporate s-a împletit organic cu vocația mea de trainer.
În martie 2017 am luat decizia definitivă: ies din corporate și intru în antreprenoriat pentru totdeauna.
Patru lecții din douăzeci de ani de corporate
Fiecare strategie de brand pe care o semnez azi trece prin ceea ce am învățat între 1997 și 2017:
- Rigoarea financiară, un brand care nu trece testul unui bilanț e decor, nu strategie.
- Obsesia pentru cifre verificabile, claim-urile fără date sunt ficțiune de marketing, nu poziționare.
- Traducerea ca disciplină, între business și tehnic, între viziune și execuție, între founder și echipă. Branding-ul bun e, mai ales, traducere onestă.
- Disciplina managerială, calendar, responsabilități, deadline-uri, raportare. Branding-ul e operațiune continuă, nu moment de inspirație.
Martie 2017. Antreprenoriat definitiv. ThinkUP Marketing + Noi Producem Podcast.
În martie 2017 am fondat simultan ThinkUP Marketing și Noi Producem Podcast. Nu a fost o firmă care a generat altă firmă. Le-am construit împreună, pentru că așa am văzut problema pe care voiam să o rezolv: strategia de brand fără instrument de livrare a vocii ajunge document prăfuit într-un sertar.
ThinkUP e agenția, entitatea juridică unică, locul unde se face contractul, facturarea, încasarea. Noi Producem Podcast e instrumentul, studioul și platforma prin care o parte din clienții ThinkUP își construiesc activ vocea. Mai multe despre ambele pe pagina Proiecte.
Noiembrie 2024. Inclusivo
Al treilea brand al grupului, Inclusivo, a fost lansat în noiembrie 2024. E sub-brand ThinkUP, dedicat auditului și designului de accesibilitate. Filozofia: accesibilitatea se gândește în brand din prima fază, nu se lipește la final ca soluție de compensare.
Roluri publice și comunitare
Mai multe despre certificări, formare academică și programe urmate pe pagina Certificări și formare.
Prima acțiune antreprenorială, la cinci ani și câteva luni
Am copilărit printre materiale, texturi, paiete, fermoare și nasturi. Bunica mea era implicată în lumea modei. La cinci ani îmi petreceam aproape tot timpul cu ea, învățând să trag la mașină, să tai, să cos, să asamblez.
Într-o zi am mers cu ea în Obor. La insistențele și plânsetele mele, mi-a cumpărat un pui de găină, din acela galben, pe care îl știți. Toată ziua piuia și se ținea după mine prin casă.
Mi-a venit ideea să-l transform în vedetă de fashion. Voiam să-i fac prima colecție de haine și o prezentare de catwalk. Scopul real era mai pragmatic: să strâng bani pentru înghețată, pentru că bunica nu ne dădea cât voiam noi (mie și verii mele).
I-am anunțat bunicii intențiile mele antreprenoriale și mi-a dat tot concursul. Mi-a făcut pe un perete un vision board unde să desenez tinutele și să pun mostre de materiale. M-a lăsat să desenez singură, să aleg eu materialele, și m-a ajutat la croit și asamblat. Nu erau cine știe ce haine, dar erau colecția mea.
Am decupat cu foarfeca, dintr-un caiet al bunicii, niște hârtii rotunde, ea ne-a scris pe ele „5 lei”. Le-am înțepat cu acul ca să facem acea linie VIP de rupere a biletelor la intrare. Am așezat scaunele pe hol cu fața spre debaraua de la capătul holului (culisele!) și am chemat evident tot neamul. Le-am tăiat bilete și am început show-ul de după perdea. Eu schimbam puiul cu haine, vara-mea îl hușuia printre scaune la dus și la întors, ca să defileze.
Totul mergea frumos până la ultima piesă, piesa de final de colecție, masterpiece-ul. Niște pantaloni. În încercarea mea de a-i băga picioarele puiului pe cracii pantalonilor, am omorât puiul din greșeală.
Plânsete două zile. I-am organizat înmormântare, parastas, tragedie mare. Dar, odată cu puiul, mi-am înmormântat și business-ul.
Noroc că apucasem să încasez banii și să prezint ceva.
Asta a fost la cinci ani și câteva luni. De atunci până azi, vision board-ul, planul, colecția, public-ul, biletele, biletelul de 5 lei înțepat cu acul, culisele și punch-line-ul de final au rămas aceleași piese ale fiecărui proiect pe care îl construiesc. Doar puiul s-a schimbat.